"O sa fie bine"

Asta imi repet in fiecare zi cand ma apuca disperarea si dorul de tine. As vrea sa nu mai simt ceea ce simt si sa nu imi mai pese, dar viata asta inca nu m-a invatat cum sa fac sa nu mai fiu o fraiera. Si nici macar nu am cu cine sa vorbesc despre tot dorul asta si despre toate gandurile care ma framanta. Prietenele mele nu vor sa ma mai auda vorbind despre tine si nu ma inteleg de ce m ramas blocata in situatia asta si nu pot trece peste. Singurul cu care as putea vorbi si care mi-ar da un sfat bun ar fi el, dar e prietenul tau si nu pot sa vorbesc cu el despre tine. Nu ti-a ajuns ca mi-ai dat viata peste cap, trebuia sa fii si prieten cu singurul care m-ar fi putut trezi la realitate.

Stii...sunt atat de obosita. Fizic si psihic. Ma apuca zorii zilei plangand si facand zeci de scenarii. Si rememorez fiecare cuvant pe care mi l-ai spus si fiecare mangaiere. Si ma doare sufletul. Da, nu stiu daca ai simtit vreodata ceva asemanator, dar sufletul chiar doare. Si cred ca oamenii pot muri de suparare. Eu asa ma simt, moarta. Respir, rad fals ca sa nu fiu intrebata ce am, merg la serviciu si fac tot ce faceam inainte, dar nu simt ca traiesc. Abia astept sa ajung acasa si sa nu mai trebuiasca sa ma prefac. Sa pot sa plang. Sa pot fi moarta.

De cateva zile incerc sa aflu ceva. O sa primesc raspunsul in urmatoarele zile. Daca raspunsul e pozitiv si m-ai mintit, nici nu vreau sa imi imaginez. Cred ca as innebuni, numai gandul asta ma distruge.

As vrea sa te sun si sa iti ascult vocea. Sau sa iti dau un mesaj. Mi-e dor de tine de mor si as vrea sa stii. Dar nu cred ca te intereseaza...daca te-ar interesa, mi-ai da macar un mesaj sa ma intrebi ce mai fac. Sa vezi daca mai traiesc si daca sunt ok.

Mai stii noaptea aia in care m-ai sunat si m-ai trezit? Cand ti-am vazut numele pe ecranul telefonului, am crezut ca visez. Hai s-o repetam...

Te sarut,

P.S.: unde vrei tu

 

 

 

 

 

 

Unu

Am inceput sa numar...ce anume? Saptamanile. Da, saptamanile de cand nu ti-am mai dat niciun mesaj. Momentan, doar una, facem pasi marunti.

Tu inca nu stii decizia mea. Probabil te astepti sa mai primesti mesaje de dor si neliniste. Mesaje de iubire si intrebari care nu-si gasesc raspunsul. Mesaje care pe mine ma dor de parca ar fi scrise cu sangele meu. Ma intreb cand vei observa absenta mea. Stiu, sunt o fraiera, tie nici macar nu iti pasa indeajuns incat sa imi raspunzi la mesaje si eu sper sa te doara ca nu te mai caut. Tot pe mine ma doare...ma "sapa" in interior si ma lupt cu mine insami in fiecare zi. Din neant imi vine gandul asta sa iti las un mesaj, dar apoi imi amintesc ca oricum nu mi-ai mai raspuns la ultimele. Apoi ma gandesc ca poate va fi diferit de data asta. Poate iti zic ca mor de dorul tau si imi vei spune ca nici tu nu poti dormi noptile si ca te gandesti la mine. Cat de proasta sunt, nu? De parca te-ar impiedica ceva sa ma cauti daca ti-ar fi dor.

Ai vazut ce frumoasa e luna in seara asta? Pana acum ceva timp, nici nu o observam, iar acum ma uit mereu la ea pentru ca imi aminteste de tine...

Te sarut,

P.S.: unde vrei tu

 

 

 

 

 

De ce?

De ce am facut un blog si, mai ales, de ce pentru tine? Pentru ca iti compun mii de scrisori in mintea mea zilnic si simt ca innebunesc. Si m-am gandit ca poate daca imi astern gandurile undeva, ma va ajuta sa trec mai usor peste.

Tu nu vei sti niciodata de acest blog si nu vei citi scrisorile mele, nu vei afla ce ganduri ma framanta. Poate nici n-ar trebui sa iti dau atata importanta si sa iti dedic un blog intreg, dar tu imi ocupi toate gandurile in momentul asta, deci acest blog este, intr-un fel...despre mine :)

 

 

 

 

 

M-am hotarat sa te uit

Oare a cata oara?  N-are rost sa fac calcule, oricum ma voi hotari de inca omiesiuna de ori...pana intr-o zi cand nu va mai fi nevoie pentru ca te voi fi uitat deja fara sa imi dau seama. Pana la urma, nicio flacara nu arde la nesfarsit asa, neintretinuta. Iar umezeala atator lacrimi sigur nu ajuta la mentinerea ei.

Momentan astept ziua aia cand tu, cel mai iubit, vei conta atat de putin incat numele tau nu ma va mai face sa tresar. Atunci nu voi mai cersi cuvinte despre tine din partea prietenilor nostri comuni si nu imi va aminti de tine fiecare lucru banal.

Cum ai reusit intr-un timp atat de scurt sa ma arunci intr-o cursa atat de lunga? Si daca stiai ca nu ma vei putea iubi asa cum merit, de ce m-ai lasat sa visez? De ce m-ai facut sa ma simt frumoasa si dorita, iar apoi ai disparut dintr-odata ca si cum nu ai fi existat? De ce mi-ai mangaiat inima si apoi ai lasat-o sa se umple de praf?

Te-as intreba mult mai multe, dar tu nu mai vorbesti cu mine. Asta ma doare cel mai rau...ca tu te-ai putut distanta, iar eu am ramas blocata intr-o relatie care aproape nici n-a existat. Mi-e ciuda pe felul asta al tau de a ma parasi. Oamenii au sentimente, ti-am mai zis. Stiu ca nu iti pasa...pana la urma, eu nu insemn nimic pentru tine, in timp ce tu pentru mine esti tot!

M-am hotarat sa te uit, dar, pana atunci, m-am hotarat sa nu te mai caut. Macar sa imi mai salvez putina demnitate ramasa. Nu stiu daca vei observa absenta mea...sper doar ca iti vei aminti de mine intr-o zi cand vei vedea un barbat sarutand mana unei femei si ca imi vei da mesaj sa imi zici ca ti-e dor. Doar sa nu se intample prea tarziu...cand mainile mele "perfecte" vor inceta sa scrie scrisori pentru ochi care nu vor sa ma mai vada.

Te sarut,

P.S.: unde vrei tu